Ce poate deveni un vis?...In cel mai rau caz, realitate...

Nu stiu exact de ce am ales sa-mi incep "pledoaria" cu aceasta afirmatie.

Nici macar nu stiu cum poate deveni un vis realitate! Mie nu mi s-a intamplat niciodata asa ceva!

Stii...este frustrant cand vezi ca altii au tot ce vor si pe cine vor iar tu doar privesti.

Viata e nedreapta...Asa ca nu mai sper.

Daca am invatat ceva in cei 17 ani de viata a fost "Sa nu ai incredere in nimeni. Nimeni nu face nimic degeaba si toti cei care te ajuta vor dori la un moment dat ceva. Iti vor dori sufletul."

Asa este...nu mai am suflet...

L-am pierdut demult.

Sunt o ciudata...Asa si?

Si cred ca asta sunt. De fapt poate nu sunt...Ah, dar cine mai stie ce sunt?

In mod cert nu eu. Dar poate o fac altii... Cine stie in ce fel sunt vazuta si cine stie drept ce sunt catalogata...Cine stie?

Chiar, cine stie? Daca aflati raspunsul dati-mi un buzz pe messul constiintei, poate asa ma voi trezi.

Who the hell I am?

Priveste realitatea drept in fata...si scuip-o intre faruri!

De ce? Pentru ca asa am invatat ca functioneaza. Daca esti bun esti prost. Daca esti rau esti al dracu'.
Asa ca m-am hotarat sa tratez cu o indiferenta nesimtita pe toti, toate, tot.
Sa imi brodez propriul drum cu fir de matase inmuiat in sangele celor care m-au ranit. Pentru ca asa merita. Pentru ca asa vreau eu.
De ce? Pentru ca tot ceea ce conteaza in lumea asta iti este luat la un moment dat.
Asa ca voi incerca sa nu mai tin la nimeni si la nimic.
Sa traiesc pierduta printre umbrele sperantelor de odinioara. Pentru ca asa trebuie. Pentru ca asa vreau eu.
Amin!