I wonder if anyone thinks of me when they can't fall asleep at night...

Atat de multe lucruri ni le inchipuim cand stam minute in sir cu ochii in tavan si atat de multe le traim cand dormim. Ma intreb daca cele doua nu cumva au legatura?Daca visele noastre nu sunt altceva decat niste idei proprii, niste pasiuni ascunse adanc de tot in intunecimea mintii noastre care tind sa iasa la lumina. Nu le putem elibera in miezul zilei fireste, am speria pe toata lumeainsa le putem elibera in somn cand nimeni nu ne vede. De cate ori nu ti-ai dorit ca visul sa nu se termine niciodata, sa ramai captiv in el pentru totdeauna? Asta este chiar dovada ca visele sunt plasmuiri ale noastre,ca visele stiu intotdeauna ce ne place sau ce uram si foloseste aceste informatii in favoarea sau defavoarea fiintei noastre.Suntem perfizi chiar si in somn,nu-i asa? Statisticile spun ca 99% dintre oamenii care viseaza uita trei sferturi din vis de indata ce se trezesc. Perfect adevarat caci daca ne-am aminti totul probabil ca nu am fi n stare sa ne coordonam viata reala pentru ca ne-am gandi intotdeauna la lucrurile minunate ce ni s-au intamplat atunci...Si totusi, nu sunt visele cele mai fascinante fantasme existente? Eu cred ca sunt...

Remember that dreams feel real while we're in them. While we're struggling to survive or while we're running away from the darkness.You will never dream of something without you being in it. And even if you do, you will know from the very beggining that it is a dream.Keep in mind that dreams are keeping us children. Dreams are keeping us young. Dream are keeping us happy.Without dreams, life would be like a lake without water: it will never help you survive in an empty desert.So please,keep dreaming...

Tomorrow morning

As incepe prin a spune ca urasc dulcegariile. Ca atunci cand cineva iti cere intotdeauna cate ceva si pare ca te iubeste nespus,dar, la final, nici macar nu-ti multumeste. Cand vorbeste cu tine numai cand nu stie ceva si pleaca imediat dupa ce iti ceri scuze ca nu o poti ajuta. Astfel de oameni am intalnit cu zecile si sunt mandra sa marturisesc faptul ca mereu am cazut in plasa lor. Bineinteles ca nu m-am ales cu nimic insa am avut acea senzatie specifica oamenilor neputinciosi ca sunt folositoare. Nici macar eu nu stiu de ce...

Insa pot spune ca am si unii prieteni adevarati care chiar daca fac acelasi lucru si imi cer ajutorul, stiu sa-mi multumeasca si sa discute cu mine si despre alte lucruri. Eu consider ca asa fac prietenii.

Dar, trecand peste, am ajuns la concluzia ca am 17, insa nu zambesc. Consider ca zambetul din interior este mult mai important decat cel din exterior, caci daca n-ar fi fost asa, probabil ca as fi fost una dintre cele mai fericite persoane din lume. Nici pe departe... Uneori ma simt goala. Ma simt asemeni unui copac batran fara seva la care nimeni nu se uita. O monotonie insuportabila se repeta la infinit si vreau sa o opresc. Vreau sa cobor si sa fug in cautarea Lui. Nici macar nu il cunosc, nu stiu cum arata, cum miroase sau cum se simte pielea lui. Insa il vreau. Par o obsedata, inchisa in turnul meu inalt ca Rapunzel. Dar eu nu am par lung si magic de aur. Eu am doar ochii verzi si sinceri care nu m-au ajutat niciodata. La ce imi folosesc? In ziua de azi, nimeni nu se mai uita in ochii tai.

Imi inchei scrierea cu un gand de incurajare: Try and live like this like you tried so many times before. Walk on the road like yourself and shine. Talk with everyone and smile. Sometimes, you just need to smile because every evening when you go to sleep, all you have is tomrrow morning. And that tomorrow can chenge your life forever so you just need to be happy when it happens. Nobody wants to meet the greatest day of his life being sad. It will be a shame...