De ce? Uneori ma intreb acelasi lucru. E practic greu de explicat, cuvintele sunt prea mici, nu au valoare. Deseori imi intorc privirea si incerc sa caut alte moduri de a exprima ceva, de a-mi exprima inima. Dar, pana cand se vor inventa blogurile auditive mai e ceva...putem totusi sa speram.
Imaginatia iti joaca feste. Nu o mai suporti, iti vine sa-ti dai palme. Uneori chiar o faci...Totul ca sa te simti mai bine. Functioneaza de cele mai multe ori, dar de cele mai multe nu. Asa e viata, plina de rufe puse la uscat pe care la un moment dat de plictisesti sa le mai speli si le arunci.
Ce am invatat? Atasamentul este cel mai perfid sentiment. Cel mai dureros. As prefera sa fiu internata la un spital cu pereti si ferestre albe, sugrumata intr-o camasa de forta, inchisa dincolo de o usa care nu se va mai deschide niciodata. Dar chiar si asa, la un moment dat, inevitabil, pe fereastra va intra un fluture colorat, superb. Iti va ruina si mai tare viata ramasa. Mereu fac asta...De ce sunt fluturii niste insecte atat de frumoase? De ce nu au mucus sau un miros respingator? De ce sunt atat de atragatori?
De ce atat de multi?
Intr-o zi, draga cititorule, iti vei gasi fluturele si atunci vei gandi: "Nu a avut dreptate. E frumos sa te atasezi de cineva. Fluturele meu este cel mai frumos!"
Iar eu voi fi de acord cu tine dar... fluturii nu traiesc decat trei zile.
