Simti cum te departezi de mizeria pamanteana si urci nestingherit pana la nori. Cum dezertezi din propriul tau trup si iti cultivi aripi de zapada. Apoi privesti in jur si-ti vezi semenii exact acolo unde i-ai lasat, inca insirandu-si ganduri absurde pe un portativ artificial.
Este altceva...un sentiment dulce-amarui care te inteapa ca o seringa otravita. Simti veninul umplandu-te ca pe un balon, il simti ajungandu-ti pana in ultima celula a trupului tau hamesit.
Si te intrebi, iti doresti sa fii acolo, langa cel mai pretios, sa il strangi, sa-l incalzesti intre aripile tale.
Viata este altfel, aerul mai dulce, pamantul mai moale caci "gandirile-s fantome, cand viata este vis..."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu