sâmbătă, 22 mai 2010

Ingeri orbi si-au strans aripile si au pornit catre infern


Uneori ma intreb cum ar fi daca ar fi altfel. Cum m-as simti fara familia pe care o am, cum as fi daca nu as cunoaste toate persoanele pe care le cunosc acum. Probabil ca raspunsul nu il voi afla niciodata si ma multumesc sincer cu asta. Dar totusi, cand ma gandesc mai bine imi dau seama de mult lucruri, poate mult mai multe decat creierul meu este in stare sa inmagazineze.
De pilda, as vrea sa fiu si eu inteleasa doar pentru un moment, sa nu mai fiu cea care intotdeauna face lucrurile pe dos si mai si rade dupa furtuna. Sa nu ma trezesc spunand bancuri la o inmormantare doar pentru ca nu stiu cine a murit. Sa nu ma imbrac asemeni unui om normal si sa fiu criticata pentru asta. Sa nu mai merg la vreun test la care nu am invatat nimic, ca mai apoi sa stiu tot si sa nu-si dea nimeni seama cum. Sa nu mai am presimtiri inaintea momentelor tensionate care sa se mai si adevereasca. Da...multe lucruri exista pentru a ne face mai puternici sau a ne distruge moral.
De obicei, cand nu ma inteleg cu nimeni me eliberez de corp si plutesc. Mai ales daca am si un fundal sonor care imi place, ma gandesc sa nici nu ma mai intorc vreodata. Pentru ce? Pentru cine?
Am orbit, mi-am strans aripile si am plecat spre infern...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu